Oamenii au devenit extrem de răi, au devenit extrem de egoişti, nu le mai pasă de semenii lor, tot ce îi interesează e starea lor de bine. Ce e paradoxal e că în ziua de azi omul se simte bine când îl vede pe celălalt la pământ, i se citeşte satisfacţia şi împlinirea pe faţă.
În ziua de azi răutatea oamenilor se exprimă prin indiferenţa "prietenilor" atunci când eşti lovit din plin de o problemă, atunci când ai vreo problemă nu primeşti ajutor, primeşti un şut în fund. Majoritatea indivizilor încearcă şi fac tot posibilul să nu te vadă mai sus decât ei şi cum se iveşte ocazia încearcă să te lovească, astfel încât să-ţi taie aripile şi s-ajungi înapoi la pământ. Atunci când ei nu reuşesc asta intervine invidia (dar nu mai dezvolt ideea asta, poate cu altă ocazie).
Consider că oamenii au devenit mai răi ca niciodată, te loveşti de răutate, perverisate şi invidie la tot pasul. Ca să nu mai zic de faptul că un om pe care odată l-ai ajutat şi l-ai ridicat de la pământ, deschizându-i ochii iţi reproşează că te-ai implicat şi l-ai ajutat şi implicit îţi devine inamic. Jenibil..
Răutatea este cea mai pură formă de slabiciune deşi ei cred că prin asta devin importanţi şi puternici. Răul din tine îţi macină sufletul şi te ucide secundă cu secundă, devenind şi mai slab, fiind capabil doar să urăşti. Cand un om ajunge în stadiul asta nu va mai fi capabil să preţuiască o prietenie adevărată, iţi va fi prieten doar atât timp cât pentru el va fi un avantaj, cand avantajul nu mai există "prietenul" începe să-şi arate adevărata faţă.
Sincer mă bucur nespus că nu sunt un individ compleşit de ură şi invidie. Poate că şi eu am câteva persoane care mi-s antipatice însă nu-mi doresc s-ajungă rău, pur şi simplu sunt indiferent, în rest caut şi fac tot posibilul să-i ajut pe cei din jurul meu, nu-mi place să văd un om suferind. Consider că-n inima mea nu este loc pentru ură şi invidie, prefer să am sufletul pur şi să fiu copleşit de iubire. D-aia îi ignor pe cei care m-atacă sau mă invidiază, ce-i drept, de cele mai multe ori fără a avea vreun motiv real, ci doar pentru ca ei să se simtă bine sau pentru ca pur şi simplu lucrurile nu decurg aşa cum ei îşi doresc.
Stiu că mai există şi oameni curaţi sufleteşte si sufletişti. Tot ce-mi doresc e să-i cunosc si să-i pot avea alături.
