Gândeşte cu sufletul dar spune-o cu mintea.

Mulţi indivizi, locuitori ai acestei planete fac diferite lucruri şi vorbesc aiurea fără a fi constienţi de ceea ce fac. Să înveţi să devii conştient e un proces extrem de greu şi dureros, însă sunt de părere că e cel mai important lucru/pas pe care trebuie să-l faci în dezvoltarea ta spirituală, şi să fii omul care esti cu adevărat. Trebuie să ştii că înainte de a obţine fericirea supremă trebuie să conştientizezi greşelile pe care le-ai făcut pe parcursul vieţii tale, nu trebuie doar să le recunoşti, ci să ţi şi le asumi. Partea bună a lucrurilor este faptul că odată ce îţi descoperi greşelile şi ţi le asumi sunt benefice pentru evoluţia ta ca individ.


Trebuie să devii conştient de ceea ce spui şi de modul în care vorbeşti, de cuvintele pe care le alegi, de tonul vocii tale, de expresia feţei, de gesturile tale, de ceea ce transmiţi prin privire. Asta, dacă vrei ca celălalt individ cu care comunici să îţi recepţioneze mesajul exact aşa cum îţi doreşti. ( ce e bine de ştiut  este faptul că doar 7% dintr-un mesaj este reprezentat de cuvintele pe care le spui... iar restul de 93% din mesaj este transmis non-verbal: 55% reprezintă expresia feţei şi 38% reprezintă tonul vocii). Dacă devii conştient de aceste lucruri, şi te axezi pe acest aspect al comunicării, vei observa faptul că oamenii îţi înţeleg mesajul exact, fără alte conotaţii, redefiniri..s.a.m.d.


 Trebuie să devii conştient de lucrurile pe care le faci, şi mai mult, cum anume le faci. Trebuie să acorzi o atenţie absolută detaliilor, detaliile fac diferenţa. Ele sunt cele mai importante.
Întotdeauna respecta-ţi promisiunile, şi onorează-le. Învaţă să fii punctual, prin asta le arăţi celorlalţi cât de mult îi respecţi, şi mai ales cât de mult te respecti pe tine însuţi. Învaţă bunele maniere şi punele în practică, pentru că ele sunt cele mai importante părţi ale unui mediu civilizat. Nu pune niciodată barfele la suflet şi nu le asculta pentru că acest lucru te face să te îndepărtezi de acea pace pe care vrei să o descoperi şi să o explorezi.


Întodeauna acordă-ţi timp şi pentru tine, indiferent de ce faci - că citeşti, pictezi, asculţi muzică, meditezi în linişte, faci o mică plimbare, alergi..s.a.m.d. Alege şi fă ce-ţi place şi petrece-ţi timp cu tine însuţi dezvoltâdu-te spiritual


Ai mare grijă şi gândeşte-te bine atunci când faci o alegere. Viaţa fiecărui individ reflectă absolut toate deciziile şi alegerile pe care le-a facut pe parcurs, nu încerca să-ţi mai găseşti fel de fel de scuze pentru faptul că nu ai acea viaţă pe care tu ţi-o doreşti. Diferenţa dintre noi şi animale este că noi avem posibilitatea să alegem, foloseşte-ţi această abilitate conştient şi transformă-ţi viaţa de acum în viaţa pe care ţi-o doreşti.

Gândeşte cu sufletul dar spune-o cu mintea.

Despre LAŞITATE.

 În ultima vreme observ că foarte mulţi dintre noi suferă de laşitate, mulţi refuză să se implice în ''schimbarea lumii'' din cauza fricii pe care indivizii o au in ei. Le e frică să nu fie traşi la răspundere, să nu suporte consecinte (în caz că dau greş în actiunea lor). Mulţi privesc ceea ce se întâmplă în jurul lor cu o maximă detaşare, însă tot ei sunt cei care se întreabă de ce nu se schimbă nimic în această lume şi de ce totul se destramă. Dacă vreţi să schimbaţi ceva, începeţi cu voi, atunci când vă simţiţi nedreptăţiţi acţionaţi, însă acţionaţi corect şi insistati pe ceea ce faceţi şi ceea ce doriţi să schimbaţi, implicaţi-vă şi bucuraţi-vă de viaţă.
Cum să trăieşti în aşa o banalitate? De ce să-ţi fie frică să-ţi asumi riscuri? De ce să nu ai o viaţă personală? De ce să nu te bucuri de tot ceea ce iti oferă viaţa? De ce să nu evoluezi spiritual? De ce să nu ai parte de fericire? DE CE SĂ NU AI CURAJUL SĂ FII OM?
Laşii toată viaţa şi-o petrec într-un echilibru perfect, nu se bucură, nu se supără, ei sunt indiferenţi. Însă tot ei sunt cei care îi plesnesc peste aripi pe cei care au curajul să trăiască cu adevărat, să simtă în profunzime orice lucru, să iubească şi mai ales să-şi asume riscuri.


Şi acum hai să facem un mic test, prin care tu, cititorule, îţi răspunzi în gând.


1.La scoală/sercivi nu faci faţă, sau primeşti o sarcină care te depăşeşte însă nu îti găseşti puterea să spui nu?
2.Nu te şimţi bine în grupul social din care faci parte şi refuzi o confruntare cu ei, exprimându-ţi gândurile şi dorinţele, preferând să fugi?
3.Ai de gând să pui capăt relaţiei în care eşti însă nu poţi să îi spui asta partenerului?

Dacă răspunsul tău la una dintre aceste întrebări e ''da'' atunci înseamnă că faci parte din această categorie a oamenilor, cea a laşilor. Laşii sunt atât de imaturi, încât ei nu sunt în stare să-şi asume responsabilitatea pentru faptele şi consecinţele lor, ei aleg calea cea mai uşoară, aleg minciuna, fuga, refularea, aşa acţionează ei ca oameni.

Nu zic, de-a lungul timpului am întâlnit fel de fel de oameni, şi da, am fost şi eu în unele situaţii un las, pur şi simplu nu puteam pune capăt unei relaţii, nu îmi puteam asuma responsabilitatea separării. Tot ce făceam era să fac în aşa fel încât să-l fac pe celălalt să nu mă mai vrea, şi implicit el să fie cel care pune capăt relaţiei. Totuşi ce am constatat e faptul că nu am avut nimic de câştigat trăind în această laşitate, ci din contra, am avut doar de pierdut, am avut de pierdut timp, mult timp preţios. De ce am pierdut timp? Pentru că acţiunile mele în încercarea a-l îndepărta necesitau timp, şi apoi aşteptam ca el sa rupă relaţia. Până când am acţionat aşa? Până când am realizat faptul că e mult mai importantă starea mea de confort, calitatea vieţii, şi timpul pe care-l pierdeam. Aşa am ajuns la concluzia că dacă vreau ceva, trebuie să-mi asum responsabilitatea, şi trebuie să fac tot ce îmi stă în puteri pentru a duce planul la îndeplinire.


Poate c-a venit timpul să-ţi înfrunţi temerile, e timpul să ieşi din această carapace a laşităţii. Bine, înţeleg, fugi, eviţi să-ţi asumi riscuri, însă până când? Până în momentul în care vei da de o persoană care aleargă mai rapid decât tine şi te prinde.
Lasă-te acaparat de intensitatea simţirilor tale. Trăieşte liber! Trăieşte, simte, experimentează, iubeste, suferă.

Îmi cer scuze dacă am rănit pe cineva, încerc doar să vă deschid ochii.

PURE LOVE.

Iubirea a fost, este şi va fi cel mai extraordinar şi sublim sentiment, care ne încearcă pe fiecare la un moment dat. Atunci când vorbim cu dragoste, cele spuse de noi capată o forţă neînchipuită. Dacă ne culcăm cu iubire-n suflet, somnul nostru va fi unul extraordinar, liniştitor, profund. Dacă gândim atunci când suntem acaparaţi de acest sentiment, gândurile noastre capătă sens, profunzime şi strălucire.Toate lucrurile pe care le facem cu ajutorul iubirii sunt mai clare, mai luminoase, mai pure şi mai pătrunzătoare.
 Iubirea este în fiecare dintre noi, e în sufletul nostru, însă este o problemă, mulţi dintre noi nu pot iubii datorită egoului, egoul şi cu iubirea se bat cap în cap, se exclud reciproc.
 Mulţi dintre semenii noştrii se plâng mereu că nu au parte de iubire, că nu sunt iubiţi, însă ei iubesc nespus. Iubirea-i făcută să o dăruieşti, astfel dragostea se poate manifesta, nu transformaţi iubirea pură într-o iubire condiţionată, nu aşteptaţi nimic la schimb, nu aşteptaţi recunoştinţă. Oferă dragostea, şi nu cere nimic la schimb, cei care aşteaptă recunoştinţă nu au reuşit să-şi depăşească egoul.
Suferi din dragoste? Suferi pentru că tu oferi iubire, şi nu primeşti nimic la schimb? Înseamnă ca nu ştii ce-i iubirea cu adevărat, ci sunt forme finite ale iubirii infinite... poate fi atracţie sexuală, respect, milă, nevoia de protecţie.. dar clar, nu este iubire.
Ştiu pare nebunesc ceea ce spun acum, ştiu că-n aceste vremuri e aproape imposibil să găseşti o astfel de iubire, mulţi spun că nu mai există nici măcar în filme... Însă, atâta timp cât cineva mai crede în aşa ceva, şi mai vorbeşte despre asa ceva din toata inima, mai există speranţa ca ea sa fie găsită de cine-şi doreşte cu adevărat aşa ceva.
Iubeşte-te, şi să nu-ţi fie ruşine de iubirea pe care ţi-o porţi. O mulţime de oameni se urăsc, în cele mai dese cazuri întâlnim o ură ireală, care-i provocată de ''plictiseală'' sau ignoranţă. Vrei să te iubeşti? Atunci nu te schimba, nu te transforma într-un monstru, rămâi tu în puritatea cu care te-ai născut. Nimic nu este frumos fără iubire.

Dar, nu te iubi doar pe tine, iubeşte-i şi pe cei din jurul tău, aşa cum ai grijă de tine, ai grijă şi de cei apropiaţi tie, ai să vezi ce sublimă dimensiune poate căpăta iubirea.

Iubirea adevărata nu se descoperă, ea este în tine, trebuie doar să ajungi la ea. Cum ajungi la ea? Prin dăruire de sine, printr-un sacrificiu total, însă trebuie să-ţi doreşti asta cu adevărat, din toată inima şi sufletul tău.

MEMORIES.

Pe parcursul vieţii mele am petrecut nenumărate zile nepreţuite, am întâlnit o mulţime de oameni care au plecat, fără a lăsa absolut nimic în urma lor. Am avut şi momente în care am simţit că nu mai am nici o putere, că forţele mele sunt inutile, că nu sunt bun de nimic. Însă mai sunt şi acele amintiri care rămân vii, acele amintiri care ne arată pentru ce trăim, care când ni le amintim ne provoacă o stare de fericire, de euforie, şi tot acele amintiri ne dau puterea să mergem mai departe. Pe parcursul vieţii trăim multe momente, pe care ni le amintim cu drag. Ne amintim momente din copilărie, apoi clipe din primele zile de scoală, ne amintim cu drag de primul nostru partener, de emoţiile primelor întâlniri, ne amintim de nenumăratele călătorii şi plimbări, de locurile frumoase, şi de zilele în care am fost extrem de fericiţi, ne amintim de micile sau marile realizări din viaţa noastră, de acele veşti bune care ne-au fericit sufletul, ne amintim de emoţiile primelor examene, ne amintim de primele zile de liceu, de acea perioadă în care deja ne-am ''rupt de copilărie'' şi am început să gândim şi să acţionăm ca niste veritabili adulţi, fiecare îşi aminteşte cu drag, de ţigările fumate-n baie pe fugă, stând cu teamă să nu vină profesorul, ne amintim de primii bani câştigaţi prin forţele propri, de primele cumpărături făcute din banii noştri, ne amintim foarte multe momente care ne-au influienţat viaţa, în bine sau în rău.

Amintirile sunt acele clipele care ne formează trecutul, şi ne fac să ne simţim mândru de el. Bine, nu fiecare dintre noi a avut parte de un trecut fabulos, multora le-a lipsit câte ceva, fie o familie în care să fie iubit sau să iubească, sau n-au avut parte de dragoste, sau au avut o copilărie mai nefericită, şi în unele cazuri, chiar toate la un loc.

Toţi ştim că în spatele unui chip foarte frumos se ascund nişte răni foarte adânci. Problema e că mulţi dintre ei refuză să recunoască faptul că sufletul lor este măcinat de acele amintiri, mai puţin frumoase, ei sunt conştienţi că acele răni nu se vor cicatriza niciodată, însă de ce refuză să le accepte şi să le împărtăşească şi cu ceilalţi? De ce aleg să se închidă în ei, şi să sufere mocnit. Din cauza mândriei?

 Nu fii trist şi nu-ţi ascunde trecutul, priveşte-te în oglindă şi realizează faptul că nimic din ce-ai făcut n-a fost în zadar. Poate n-ai avut parte de multe bucurii, poate că trecutul tău îţi provoacă foarte multă suferinţă... şi ce dacă? În urma sacrificilor, şi a luptelor, acum trăieşti acele bucurii, şi te bucuri de prezent. Ştii să preţuieşti prezentul, asa cum ceilalţi nu vor fi niciodată capabili, ei sunt obişnuiţi să ceară şi să primească. Fie că-ţi place sau nu, trecutul tău a avut un rol semnificativ în construirea şi dezvoltarea ta ca om.

 Cunoaşterea şi încrederea pe care ai căpătat-o în trecut, te motivează să valorifici prezentul, şi să nu-ţi pierzi spertanţa în viitor. Nu-ţi nega trecutul. Amintirile nu pot fi şterse şi înlocuite, ele se hrănesc cu altele.

Nimic o clipă nu o să mai fie la fel, iar unde n-a fost nimic, poate fi absolut tot.

Noul dar vechiul film prost.

Astăzi m-am hotărât s-aleg un subiect mai diferit, cum ar fi sexul, şi modul în care au renunţat ei barbaţii la bărbăţie...

Ce consider eu că e sexul? Sexul e acel lucru care ne face pe noi ca oameni să fim ''compleţi''. Consider că sexul e cel mai negat act, însă în acelaşi timp e şi cel mai dorit, făcând parte din toate acţiunile umane. Sunt de părere că oamenii fac o greşeală imensă, ei în loc să-şi exploreze sexualitatea într-un mod constant, şi fără pic de cenzură, aleg să fie acaparaţi de senzaţiile frustrării, de dezechilibrut hormonal, şi de dorinţele neîmplinite. 

În jurul meu, şi nu numai, văd ceva nemaipomenit, văd o comedie proastă a împerecherii. Un film de-a dreptul tâmpit, în care acţiunea e interpretată de niste ''actori'' de mâna a treia, ei joacă aceste roluri fără să conştientizeze că-s de rahat. Bărbaţii au ajuns nişte fiinţe atât de mediocre, ei şi-au creat un anume model feminin, o femeie care să vrea tandreţe, care să vrea romantism, flori, cadouri.. etc, etc, astfel ei şi-au reprimat impulsurile specifice masculului. Ei au încercat să se adapteze acestui model, şi astfel ei s-au schimbat (în rău, ce-i drept), în speranţa unor mici favoruri. Ce-i mult mai banal e faptul că ei urmează nişte pasi obligatorii pentru a cuceri o astfel de femeie, ei s-au mulat atât de bine pe dorinţele şi capriciile feminine, având o eficienţa mult mai mare în abordare. Ce e şi mai jenant e faptul că majoritatea bărbaţilor, în dobitocimea lor aplică acest mic set de reguli tuturor femeilor, de parcă toate femeile sunt născute pentru a rămâne virgine. Mulţi dintre noi au ajuns să renunţe la bărbăţie pentru a putea cucerii femeile care nu vor să facă sex.. care pur şi simplu renunţă şi aleg să fugă de această normalitate impusă de mama natură.

DESPRE PROSTIE.

Mda. Se pare că încercând să trăiesc liniştit, şi să înţeleg lumea asta, în care trăiesc, mă lovesc tot timpul de PROSTIE.  Nu există un loc în care să nu dai de vreun prost, prostia e pretutindeni. Problema cea mai mare e ca unii nu reuşesc să-şi revină, ba chiar intră şi mai mult în prostie, îi acaparează, şi şansele de recuperare tind spre 0.. Grav.  Aşa cum spunea si Einstein, prostia e infinită, unitate de măsură pentru prostie nu există, şi te şochează în fiecare moment, efectele prostiei se simt peste tot. Şi nu, prostia nu-i o boală, pentru că un bolnav îşi dă seama că e bolnav şi se tratează, acceptă ideea. Dar daca-i spui unui prost că e prost, te va aproba? Niciodată.Ce e mai grav, nu e faptul că e prost, ci faptul ca el ia prostia ca pe o virtute, sau mai grav, o ia ca pe o raţiune a existenţei lui, stiţi vorba ''Absolut nimic nu străluceşte mai tare ca mândria unui prost.''

 Cum aş defini eu prostia? Păi prostul, în esenţa sa, caută întotdeauna să facă ceva tâmpit, şi să iasa în evidenţă, ce-i drept, iese, însă tot prin prostie. Cea mai bună uneltă a unui prost? Minciuna.. Pentru prosti, adevărul e ca usturoiul pentru vampiri.

 Trebuie s-am mare grijă, şi sa nu mă aprind prea tare în lupta asta contra proştilor, pentru că răutatea de care aş da dovadă este o mare jumătate din prostia care-i domină pe mulţi.

Ce-i de remarcat e faptul că prostul are foarte multe ''atuuri''

1. Prostul e o persoană complicată. Lui, dacă-i dai o idee cât se poate de simplă, el o ia, şi te întoarce pe toate părţile până ajungi în stadiul acela în care nu-ţi mai recunoşti ideea. El are un avantaj imens, GOLICIUNEA MINŢII.

2.  Nu îi râde prostului în faţă, altfel îi vei descoperi un alt nărav, ca suspiciunea, prostul întotdeauna intră repede în suspiciuni.

3. Prostul este fudul, şi-n egocentrismul său, prostul e dispus să-şi piardă şi-o mare bucată din viaţa sa doar ca să-ţi demonstreze că el îţi este superior, şi că este mai deştept decât tine.

4. Prostul nu ştie nimic, nu se încrede în nimic, nu aprofundează nimic, tot ce face el e doar să propună. 

5. Nu trebuie să-i dai prostului motive să înţeleagă faptul că-ţi este inferior, asta, pentru că toată viaţa te va urmări şi va încerca să te distrugă, născocind din şiretenia lui, tot felul de metode de a se răzbuna, prostul este foarte gelos pe succesul altora, pentru că singura şi eterna problemă a prostului este că ştie că prostia sa nu este o calitate omenească.

 Ar mai fi câte ceva de adăugat însă prefer să nu mă întind la discuţii inutile. O seară placută cititorule.

Jumătate tu, jumătate nu.

Atunci când iubeşte, omul, face abstracţie de ceea ce e bine, sau rău, face abstracţie de tot ce e în jurul său. Iubeşte pur.. şi simplu..

Cineva spunea odată ca iubirea este un ''proces'' care potriveşte lucrurile într-un univers DIFERIT de cel general. Acel univers special are puterea să facă în aşa fel încât defectele, invidia, şi răutăţile specifice fiinţei umane sa nu mai aibă pic de importanţă, iar fiinţa iubită să devină acea parte bună, si ideală relaţiei, exact aşa cum s-a contruit ea...În acest univers omul nu poate face nimic rău. Însă, pe de alta parte, gândirea omului într-un exces de suferinţă, face ca uneori să creăm pedepse pentru acea persoană la care ţinem. De obicei oamenii pedepsesc doar ceea ce ei percep ca pe o trădare, şi nu pedepsesc defectul în sine... dar, cum spunea mai sus, deoarece defectul nu-i interesează, din moment ce ei fac parte din universul creat. Aşadar, trădarea este singura fisură, prin care acest univers al iubirii poate fi atacat. Nu ştiu daca trădarea include numaidecât acesti termeni precum ''adulter'' sau ''trădare'', ci mai degrabă include unele greşeli şi unele neînţelegeri ale partenerilor, atunci când işi construiesc propriul univers special. Aici, este vorba despre o ''negociere'' prin care partenerii sunt supuşi unei sincerităţi maxime. De bună voie, părţile renunţă la obiceiurile sociale, de odinioară, şi folosesc cuvinte mari, şi propoziţii sofisticare, care atunci când vor fi încălcate de partener, vor fi înţelese ca o mare TRĂDARE.