duminică, 14 august 2011

Ce e femeia?!

                                                 Ce este femeia?


           Femeia este o fiinta extraordinara, este finetea care compenseaza brutalitatea si asprimea noastra, a barbatilor. Femeia e un mister inca neelucidat, femeia intotdeauna a avut si are ceva extraordinar, ceva misterios. Un mister pe care noi barbatii incercam neincetat sa-l descoperim, sa-l dizolvam. Femeia are un efect incredibil asupra barbatilor, ele sunt ca particulele de roua ce pica pe campia verde si stralucesc in lumina soarelui astfel creandu-se miliarde de curcubeuri microscopice. 
           Un intelept spunea ca nici cerul nu poate avea mai multe taine decat o femeie. Femeia este completa, complexa, ideala, terestra si senzuala. In trupul femeii gasesti infinite note muzicale, infinite picturi psihedelice. Pe o femeie nu o poti invata ca pe o carte, ea trebuie cercetata. Niciodata tu ca barbat nu ai sa reusesti sa stii totul despre o femeie. Femeile sunt ca forta gravitationala, ele sunt cele care ne tin pe pamant, insa tot ele sunt cele care in unele momente ne poarta pe aripile celui de-al 9-lea cer. Sufletul unei femei este enorm, pavat cu nenumarate emotii, el detine tot neprevazutul, el se imbogateste cu tot ceea ce ea face, ce daruieste, ce simte si ce primeste.  Femeile au puterea de a se uita in sufletul unui barbat ca intr-o vitrina. Ele au o intuitie incredibila, sunt ca niste clarvazatoare, ele tot timpul stiu ceea ce noi vom spune, ne inchid gura inainte ca noi sa spunem ceva. Niciodata n-am intalnit o femeie care sa doreasca s-aiba parte de o iubire normala, ele-si doresc s-aiba parte de acea iubire nebuneasca. 


Femeia e menita pe acest pamant sa trezeasca simturile barbatului, ele aduc la viata focul pasiunii.

vineri, 12 august 2011

Despre femei.

Astăzi aleg un subiect puţin mai delicat. Voi vorbi despre femei, cum vad eu o femeie perfecta, cum ar trebui sa fie femeile si cum sunt defapt. O să încep să vorbesc despre femeia perfecta, iar spre final am sa pun accentul pe cum sunt femeile şi fetele contemporane.


1. O femeie perfecta în mintea fiecărui barbat în parte arată diferit, fiecare bărbat visează la un anumit tip de femeie. Nu pot vorbi în numele tuturor bărbaţilor însă îmi permit să vorbesc în numele meu, ca bărbat. Cum văd eu femeia perfecta? Hai să încep cu fizicul care la prima vedere pare cel mai important. Aşadar, iată femeia perfecta văzută de mine: O femeie trebuie să aiba circa 1.70 m, 50-55 de kg, s-aibă pielea măslinie, ochii deschisi la culoare, parul lung, drept si inchis la culoare (bine, acum depinde, si blondele-mi plac), să aiba piciorul mic, gleznele subtiri, coapsele si fesele bine lucrate, abdomen plat, sani normali, şi când spun normali spun medii, buzele cărnoase, spatele micut, umerii ososi, bratele subtiri, mainile fine si îngrijite, s-aiba o manichiura si o pedichiura exceptională, să nu se macheze excesiv (detest fondul de ten dat in exces pe fata si mai nou, pe gat). Sa fie tot timpul eleganta!
Gata, să trecem putin la caracter, sau psihic. Femeia perfecta trebuie sa fie inteligenta, desteaptă, cizelata (ceea ce acum gasesti cam rar, rar gasesti acum o femeie care sa detina si frumusete si inteligenta, dar despre asta o sa discutam mai tarziu.) Ea trebuie sa fie finuta, sa se comporte in societate ca o femeie, nu ca o vita. Trebuie sa fie creativa, intuitiva, sa aiba si o latura artistica pe care sa si-o exploreze. Si lucrul cel mai important, sa fie INDEPENDENTA, sa nu depinda de nimeni.

2. Cum ar trebui sa fie femeile? Poate ca am vorbit mult prea mult in randurile de mai sus si nu mai este loc de caracterizari, insa o femeie se poate numi cu adevarat femeie daca are cel putin 75% din ceea ce am scris eu mai sus.

3. Cum sunt defapt femeile? Hai sa ne uitam putin in jurul nostru, in momentul de fata femeile se impart in 3 categorii. Pitipoancele, acele specimene imbracate strident, machiate tipator, care tot timpul au langa ele un "boiler" care sa le sponsorizeze, nu stiu cum dracu un barbat normal ar iesii cu o asemenea tipa pe strada, nu stiu cum ai putea tu, ca barbat sa iesi pe strada cu o "curva", bine, dar asta-i alta mancare de "peste" (Nu mai are rost de dezvolt subiectul pentru ca toata lumea le cunoaste si le recunoaste, no offence, daca am deranjat pe cineva imi cer scuze). Asa, in al 2-lea tip le-as pune pe taranci, acele fetele de mahala. In ultima vreme ma tot izbesc, sau observ fel de fel de creaturi terestre care au ca brand 100% bazarul (nu spun, poti sa te imbraci si din bazar cu gust, insa ele nu au gust, sunt un caz pierdut oricum). Acele creaturi care merg pe strada, sparg seminte, tipa cat le tin plamanii, deobicei sunt mai creole ele, le stiti sigur. Si-n a 3-a categorie le-as pune pe femeile precizate mai sus, acele femei aproape perfecte, care ce-i drept sunt putine, putine dar bune.

Nu, astea-s femeile care ne inconjoara in momentul de fata, ma repet, imi cer scuze daca am jignit sau deranjat pe cineva, insa facem parte dintr-o tara libere in care fiecare individ are acces la libera exprimare. O zi buna.

duminică, 7 august 2011

Copilul din mine.

Pentru o perioada am trait pe-un nor, intr-un minunat castel, eram doar eu, si-o simpla voce care traia in interiorul meu, era o voce copilareasca, era o voce foarte naiva, eu gandeam foarte matur, insa ea ma completa si impreuna deveneam invincibil, nu eram decat eu, ea, mii si mii de pasari si cerul, un cer senin, albastru, era reflexia ochilor mei. Totul era perfect, era micul meu paradis creat de noi doi, tu, vocea din capul meu, si eu.. trupul, gazda ta. Timpul petrecut acolo a fost fabulos, nu poate fi explicat prin cuvinte, nici daca mai traiesc odata acele momente nu cred ca mai pot avea aceleasi emotii, aceleasi furnicaturi. Tii minte tu, voce, cum radeam si cum ne dadeam ghionturi atunci cand vedeam cum ploua peste mizeria de pe pamant si pe oameni, pe care parca-i curata de murdarie? Tii minte cand voiai sa faci fel de fel de prostii si eu refuzam sa particip, fiind prudent si incercand sa nu patesti nimic rau? Ei, vreau sa-ti spun ca-mi pare foarte rau ca nu te-am ascultat si nu am ramas un copil ca tine, in incercarea mea disperata de a ma maturiza te-am epuizat, te-am omorat, si odata cu tine am distrus si castelul care ne gazduia pe amandoi? Pentru ce? Doar pentru a fi matur si a lua in piept viata? Oare mai tii minte momentul in care ai ales sa iesi din mine si ma priveai cum cadeam in gol urmat de zidurile castelui? M-ai privit atunci cand am facut impact cu solul si cand acele ziduri mi-au atins corpul si s-au transformat in pulbere si-n mici particule de stele? De ce nu mi-ai deschis ochii si m-ai tinut acolo, alaturi de tine? De ce m-ai aruncat in lumea asta mediocra si mizera? Poate intr-o buna zi te vei intoarce si ma vei lua cu tine inapoi pe acel nor. Poate ca va fi azi, maine, dar te rog, nu lasa ca acest timp sa fie o eternitate. Mi-e greu aici, e prea multa ura, prea multa invidie si parsivitate. Te sarut in soapta.... si revino-mi pe o stea.