duminică, 15 mai 2011

MEMORIES.

Pe parcursul vieţii mele am petrecut nenumărate zile nepreţuite, am întâlnit o mulţime de oameni care au plecat, fără a lăsa absolut nimic în urma lor. Am avut şi momente în care am simţit că nu mai am nici o putere, că forţele mele sunt inutile, că nu sunt bun de nimic. Însă mai sunt şi acele amintiri care rămân vii, acele amintiri care ne arată pentru ce trăim, care când ni le amintim ne provoacă o stare de fericire, de euforie, şi tot acele amintiri ne dau puterea să mergem mai departe. Pe parcursul vieţii trăim multe momente, pe care ni le amintim cu drag. Ne amintim momente din copilărie, apoi clipe din primele zile de scoală, ne amintim cu drag de primul nostru partener, de emoţiile primelor întâlniri, ne amintim de nenumăratele călătorii şi plimbări, de locurile frumoase, şi de zilele în care am fost extrem de fericiţi, ne amintim de micile sau marile realizări din viaţa noastră, de acele veşti bune care ne-au fericit sufletul, ne amintim de emoţiile primelor examene, ne amintim de primele zile de liceu, de acea perioadă în care deja ne-am ''rupt de copilărie'' şi am început să gândim şi să acţionăm ca niste veritabili adulţi, fiecare îşi aminteşte cu drag, de ţigările fumate-n baie pe fugă, stând cu teamă să nu vină profesorul, ne amintim de primii bani câştigaţi prin forţele propri, de primele cumpărături făcute din banii noştri, ne amintim foarte multe momente care ne-au influienţat viaţa, în bine sau în rău.
Amintirile sunt acele clipele care ne formează trecutul, şi ne fac să ne simţim mândru de el. Bine, nu fiecare dintre noi a avut parte de un trecut fabulos, multora le-a lipsit câte ceva, fie o familie în care să fie iubit sau să iubească, sau n-au avut parte de dragoste, sau au avut o copilărie mai nefericită, şi în unele cazuri, chiar toate la un loc.
Toţi ştim că în spatele unui chip foarte frumos se ascund nişte răni foarte adânci. Problema e că mulţi dintre ei refuză să recunoască faptul că sufletul lor este măcinat de acele amintiri, mai puţin frumoase, ei sunt conştienţi că acele răni nu se vor cicatriza niciodată, însă de ce refuză să le accepte şi să le împărtăşească şi cu ceilalţi? De ce aleg să se închidă în ei, şi să sufere mocnit. Din cauza mândriei?
 Nu fii trist şi nu-ţi ascunde trecutul, priveşte-te în oglindă şi realizează faptul că nimic din ce-ai făcut n-a fost în zadar. Poate n-ai avut parte de multe bucurii, poate că trecutul tău îţi provoacă foarte multă suferinţă... şi ce dacă? În urma sacrificilor, şi a luptelor, acum trăieşti acele bucurii, şi te bucuri de prezent. Ştii să preţuieşti prezentul, asa cum ceilalţi nu vor fi niciodată capabili, ei sunt obişnuiţi să ceară şi să primească. Fie că-ţi place sau nu, trecutul tău a avut un rol semnificativ în construirea şi dezvoltarea ta ca om.
 Cunoaşterea şi încrederea pe care ai căpătat-o în trecut, te motivează să valorifici prezentul, şi să nu-ţi pierzi spertanţa în viitor. Nu-ţi nega trecutul. Amintirile nu pot fi şterse şi înlocuite, ele se hrănesc cu altele.


Nimic o clipă nu o să mai fie la fel, iar unde n-a fost nimic, poate fi absolut tot.


Un comentariu: