Jumătate tu, jumătate nu.

Atunci când iubeşte, omul, face abstracţie de ceea ce e bine, sau rău, face abstracţie de tot ce e în jurul său. Iubeşte pur.. şi simplu..

Cineva spunea odată ca iubirea este un ''proces'' care potriveşte lucrurile într-un univers DIFERIT de cel general. Acel univers special are puterea să facă în aşa fel încât defectele, invidia, şi răutăţile specifice fiinţei umane sa nu mai aibă pic de importanţă, iar fiinţa iubită să devină acea parte bună, si ideală relaţiei, exact aşa cum s-a contruit ea...În acest univers omul nu poate face nimic rău. Însă, pe de alta parte, gândirea omului într-un exces de suferinţă, face ca uneori să creăm pedepse pentru acea persoană la care ţinem. De obicei oamenii pedepsesc doar ceea ce ei percep ca pe o trădare, şi nu pedepsesc defectul în sine... dar, cum spunea mai sus, deoarece defectul nu-i interesează, din moment ce ei fac parte din universul creat. Aşadar, trădarea este singura fisură, prin care acest univers al iubirii poate fi atacat. Nu ştiu daca trădarea include numaidecât acesti termeni precum ''adulter'' sau ''trădare'', ci mai degrabă include unele greşeli şi unele neînţelegeri ale partenerilor, atunci când işi construiesc propriul univers special. Aici, este vorba despre o ''negociere'' prin care partenerii sunt supuşi unei sincerităţi maxime. De bună voie, părţile renunţă la obiceiurile sociale, de odinioară, şi folosesc cuvinte mari, şi propoziţii sofisticare, care atunci când vor fi încălcate de partener, vor fi înţelese ca o mare TRĂDARE.